luni, 11 noiembrie 2013

My American Dream

Dragul meu,

Luni dimineata am sa plec.
Am doua bilete .. si un vis. 08:15. O sa-ti pastrez un loc, daca vrei sa mergi cu mine.
Plec in State, orasul nostru este prea mic pentru mine si nu-mi ofera tot ceea ce am nevoie. Nu ma regasesc aici. Vreau sa fac ceea ce-mi place: sa muncesc si sa calatoresc in acelasi timp, sa vizitez locuri minunate si sa ma dezvolt personal si profesional. Cu work and travel am gasit oportunitatea perfecta.
Nu vreau sa te las singur, nu vreau sa te parasesc; dar trebuie sa plec de aici. Daca tu vrei sa ramai, eu nu am ce face si voi pleca oricum. Acum e timpul meu sa realizez ceva.
Visez de ani buni sa ajung in State. Camerista in Manhattan sau medic in Seattle, nu stiu ce o sa fac acolo intr-o zi, important este ca o sa fiu acolo in State one way or another.

Visul meu acum s-a implinit: am un bilet dus catre New York, orasul care nu doarme niciodata. O sa fiu pe cont propriu pentru o scurta perioada. O sa-mi testez si o sa-mi demonstrez abilitatile in acest mare oras.
Vorba cantecului:
If I can make it there, I'll can make it anywhere.
It's up to you,
New York, New York.



(imagine: wikipedia)

Sper ca luminile mari ale New York-ului sa ma inspire si sa scriu mai mult pe blog.
Am sa gasesc un Coyote Ugly Pub sa beau o bere intr-o seara.
Voi vedea privelistea de pe Empire State Building. Stiu ca nu voi putea ajunge la ultimul nivel (etajul 102), dar pentru ca imi doresc tare sa ajung cat mai sus, sa vad marele oras de la mari inaltimi, am sa ma multumesc sa-l vad de pe "Main Deck", etajul 86.
Imi doresc sa ma plimb pe Fifth Avenue. Sa ma plimb prin Central Park. Sa intru in faimoasa librarie Barnes & Noble si sa pierd vremea printre carti. Sa-mi cumpar cateva carti sa mai citesc in timpul liber. Sa cumpar albume cu imagini si harti.
Vreau sa vad Statuia Libertatii. Sa privesc de la balconul vizitatorilor activitatea frenetica a brokerilor si investitorilor din marea sala a Bursei din New York. Sa traversez cu taxiul the Brooklyn Bridge.
Si sa fac multe - multe poze.

Imi doresc sa vad mult mai mult de atat. Si Boston si Washington si Los Angeles si San Francisco si New Orleans si Florida. Dar cred ca nu mi-ar ajunge o viata intreaga.
Acum voi merge in Chicago, direct de la New York. Prin Vacante Speciale am aceasta sansa.
Asa cum mi-am dorit dintotdeauna, voi lucra pe Jackson Blvd, langa Sears Tower. Sears Tower este una dintre cele mai populare atractii ale orasului Chicago. Are 412 metri inaltime si un balcon de sticla (Skydeck) de unde poti admira privelistea. Am citit undeva ca raul Chicago se vede extraordinar de frumos de acolo.
Si am mai citit ca unul din inginerii constructori ai Chicago Sears Tower este roman.


O sa gasesc un pub in care se canta jazz, sa-mi petrec serile.
Poate chiar sa petrec 4 Iulie intr-un pub alaturi de americani si de turistii care stiu sa se distreze frumos. Sau poate am sa-mi iau un al doilea joc part-time, cateva ore seara, intr-un astfel de pub. Ar fi un exercitiu bun de socializare si de adaptare pentru mine. Si o relaxare dupa work. Am sa imi fac multi prieteni si am sa pastrez legatura cu ei peste ani. Am sa fiu micuta zapacita pe care toata lumea o apreciaza.
Am sa ma pierd printre oameni pe strazile orasului, am sa zambesc soarelui american, am sa stau la semafor intre zeci de oameni si am sa astept culoarea verde sa trecem toti in acelasi pas. Am sa bat strazile orasului Chicago cu aparatul foto dupa mine si am sa fac multe fotografii: peisaje, cladiri, oameni. Si am sa imi fac un blog de fotografii: New Chicago Girl. O sa imi urmaresti blogul, asa-i dragul meu?

Te sarut acum,
O sa imi fie dor de tine.

Dar sa nu uiti, dragule .. Monday morning .. I'll save you a seat.

Sunt convinsa ca in fiecare din voi sta ascuns un vis american. Este imposibil sa nu iti doresti sa vezi Washington DC dupa ce ai citit "Simbolul pierdut" al lui Dan Brown, sau sa nu iti doresti sa urci pe Empire State Building si sa-ti intalnesti iubirea vietii tale acolo dupa ce vezi filmul "An affair to remember".
Care este visul tau american? Ai curaj sa-l traiesti?
Articol scris pentru competitia SuperBlog 2013.

Niciun comentariu: