sâmbătă, 16 martie 2013

o pasiune cu traditie

Cand eram mica imi placea sa stau la bunica, sa o privesc cum lucreaza la masina de cusut. M-a invatat si pe mine sa trag la masina, si cand si cand ma mai lasa sa imi fac hainute la papusi din tot felul de carpe si tricouri ramase mici sau hainute vechi. Dar rar, pentru ca avea o masina de cusut scumpa, la care bunica tinea foarte mult. O masina Singer. Nu stiam eu pe atunci ce si cum. Stiam doar ca imi place si vreau si eu.


Imi placea atat de mult incat aveam si o papusica favorita, de meserie croitoreasa, care toata ziua statea la locul ei, la masina ei de cusut, evident una micuta de papusa.
Impreuna cu papusica mea croitoreasa faceam cele mai faine tinute pentru papusile noastre. Nu era sezon sa nu croim cele mai moderne tinute. La prezentarea de moda bunica era invitat special. Ne verifica tinutele, cusaturile lor, modelele, culorile. Ne dadea note. Uneori mai mici, uneori mai mari..motivandu-ne sa fim mai bune pentru urmatoarea prezentare.

Au trecut ani .. am crescut .. si am dat piept cu viata reala.
Nu mi-a trebuit mult sa vad mersul lumii in care traim si cum nu era pentru mine toata aceasta agitatie si nebunie a lumii, am intreprins ceva.
Un atelier de croitorie.
M-am interesat ce este de facut: acte, birocratie .. in sfarsit am rezolvat. Am gasit sa inchiriez un apartament la demisol, si am deschis atelierul. Pentru inceput am achizitionat 3 masini de cusut, si am angajat 2 croitorese.
Am invitat cateva prietene sa le arat ce fac, si am publicat cateva articole si poze pe blogurile prietenilor. Simteam ca trebuie sa-mi promovez mai mult business-ul, dar nu stiam cum. Am facut flyere, si le-am impartit pe strada. Dar lumea nu are incredere sa mearga unde nu cunoste. Nu a venit nimeni.
Dar nu m-am descurajat. Si norocul mi-a suras curand.
O veche prietena a aflat de micul meu business, si cum stia cat imi placea in copilarie, s-a gandit sa-mi dea o sansa. Lucra la un hypermarket si mi-a propus sa ma ocup de tinutele de primavara marca proprie pentru ei.
Puteam sa refuz o asemenea oferta? Imediat ne-am apucat de treaba, eu si fetele - croitoresele mele.
Clientii hypermarketului au fost incantati si vanzarile aproape ca au scapat de sub control.
S-au cerut apoi tinute de vara, de toamna..stiam ca trebuie sa ma extind. Atunci am cautat un magazin de electrocasnice si m-am uitat dupa promotii si oferte. Aveam nevoie de oferte. Si am gasit oferta potrivita aici.
Banca - credit - am mai deschis un atelier, pentru ca apartamentul era micut, si am facut noi angajari.
Eram multumita de ceea ce reusisem sa fac. Si lucram zilnic impreuna cu fetele, doar ca eu aveam masina mea de cusut: masina de cusut Singer a bunicii mele. La ea am invatat sa lucrez, ea avea suflet pentru mine, era magica. Nu trebuia sa depun prea mult efort, masina parca stia singura ce sa faca. Tot ceea ce croiam la ea iesea genial. Ea e povestea mea.

Ma bucur ca am reusit sa fac ceea ce imi place, pentru ca nu mi-am luat niciodata gandul de la pasiunea mea.  Si bunica e tare mandra de mine, si de traditia pe care am reusit sa o duc mai departe.

Dear Singer,
thank you!
Me


Articolul este scris pentru concursul Spring SuperBlog 2013.

Niciun comentariu: