luni, 4 iunie 2012

Limba noastra

de Alexe Mateevici

Alexe Mateevici este "un poet basarabean din Buceag, care ar fi fost un mare poet daca traia" (George Calinescu). A trait intre anii 1888-1917 si a murit la Marasesti in timpul Primului Razboi Mondial.
Poezia "Limba noastra" este o oda inchinata tarii, cu elemente de elegie, pentru ca poetul era trist deoarece provincia sa natala, Basarabia, era rupta din trupul patriei stramosesti.
Titlul poeziei evidentiaza intentia autorului de a defini limba romana, cu care se identifica, ea fiind a noastra, a tuturor. Titlul este semnificativ si simbolic, pentru ca limba este un semn al unitatiide neam, ea facand legatura intre romanii de pretutindeni.
Din punct de vedere compozitional poezia are 12 strofe structurate in doua parti:
partea I - primele 8 strofe, o enumerare de termeni simbolici cu rol de definitie a limbii romane
partea II - ultimele 4 strofe, constituie indemnul adresat generatiilor viitoare pentru pastrarea si imbogatirea graiului stramosesc.

Limba noastra-i o comara 
In adancuri infundata
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.

Limba este mostenirea cea mai de pret lasata de stramosi. Ea reprezinta, prin vechime, o bogatie nepretuita, deoarece este simbolul unitatii nationale.

Limba noastra-i foc ce arde
Intr-un neam, ce fara veste
S-a trezit din somn de moarte 
Ca viteazul din poveste. 

Ideea de vitalitate si energie a limbii. Limba este expresia aspiratiilor poporului, si ea face posibila renasterea nationala prin redesteptarea constiintei de neam.

Limba noastra-i numai cantec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zari albastre. 

Limba, prin muzicalitatea ei, insoteste poporul in clipele de bucurie si in cele de restriste. Poetul vorbeste indirect in aceasta strofa despre frumusetea cantecului popular.

Limba noastra-i graiul painii,
Cand de vant se misca vara, 
In rostirea ei batranii
Cu sudori sfintit-au tara. 

Limba s-a nascut in procesul muncii, si si-a pastrat puritatea in lumea satului.

Limba noastra-i frunza verde
Zbuciumul din codrii vesnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfesnici. 

Poetul vorbeste despre comuniunea dintre om si natura ca element specific al spiritualitatii romanesti.

Limba noastra-i vechi izvoade. 
Povestiri din alte vremuri;
Si citindu-le 'nsirate,
Te-nfiori adanc si tremuri. 

Motivul limbii ca document al existentei si ca tezaur al trecutului se imbina cu motivul trecutului zbuciumat dar maret, care e o pilda pentru prezent si viitor.

Limba noastra ii aleasa
Sa ridice slava-n ceruri,
Sa ne spuie-n hram si acasa
Vesnicele adevaruri. 

Limba ofera posibilitatea pastrarii si transmiterii adevarurilor religioase, caci religia a fost dintotdeauna una din caile de perpetuare a fiintei noastre nationale.

Limba noastra-i limba sfanta,
Limba vechilor cazanii, 
Care o plang si care o canta
Pe la vatra lor taranii. 

Poetul accentueaza ideea de sacralitate, de valoare suprema a limbii care face posibila  "grairea cu Dumnezeu" prin rugaciunile celor multi.

Inviati-va dar graiul,
Ruginit de multa vreme, 
Stergeti slinul, mucegaiul
Al uitarii 'n care geme.

Reprezinta un indemn pentru pastrarea si ocrotirea graiului romanesc. Poetul condamna neglijenta manifestata fata de limba.


Strangeti piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Si-ti avea in revarsare 
Un potop nou de cuvinte. 

Reprezinta un indemn pentru cultivarea, imbogatirea si diversificarea limbii nationale.

Nu veti plange-atunci amarnic,
Ca vi-i limba prea saraca, 
Si-ti vedea, cat ii de darnic
Graiul tarii noastre draga. 

Exprima increderea in viitorul poporului si al limbii vorbite de acesta.

Rasari-va o comoara
In adancuri infundata, 
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata. 

Poetul repeta prima strofa, dand poeziei o constructie circulara, accentuand ideea ca limba este in permanenta vie. In comparatie cu prima strofa, Alexe Mateevici inlocuieste sintagmja "limba noastra" su inversiunea verbala "rasari-va".

Datorita muzicalitatii sale interioare si tonalitatii de doina, poezia a fost transformata in imn de stat al Republicii Moldova, fiind echivalentul de peste Prut pentru "Desteapta-te romane".
Vasile Alecsandri spunea: "Limba este tezaurul cel mai de pret pe care il mostenesc copiii de la parinti, depozitul cel mai sacru lasat de generatiile trecute."

Niciun comentariu: