este un roman de solidaritate, urmareste psihologia colectiva in timpul unei situatii limita.
Actiunea se petrece in orasul Oran, romanul urmarind molima de la primele semne pana la eredicarea ei fara sa creeze personaje sau o actiune propriu-zisa. Apar doar chipuri generice in masura in care intruchipeaza situatii generice: profetul exaltat, individualistul, oportunistul, insinguratul.
Este un roman parabola prin sensul general simbolic care trimite la experienta celui de-al doilea razboi mondial. Apare ideea raului necesar: razboiul dur, dar purificator pentru Europa (asemeni legii opresive, dar necesare din "Procesul" lui Kafka).
Iesirea sobolanilor simbolizeaza dezastrul general, degradarea. Epidemia incepe prin invazia sobolanilor iesiti din subsoluri, canale si pivnite sa moara pe scari, in holuri, pe strazi.
Prima victima omeneasca este portarul Michel, decedat in ambulanta care il trasporta la spital.
Familiile se inchid in casa, nu lasa doctorii sa le ia bolnavii; Jean Tarrou, insinguratul, refuza orice contact cu ceilalti din teama de a nu fi atins de microbi, de a nu-si risipi putinul timp ramas.
Ziaristul Raymond Rambert, individualistul, care, venit sa scrie un reportaj, ramane prizonier in oras, despartit de femeia pe care o iubea, aflata la Paris.
Preotul Panteloux, profetul exaltat, tine o predica de un misticism ridicol, ce straneste indignarea tuturor. Predica se incheie cu imaginea ingerului ciumei, care inseamna casele oamenilor condamnati cu o tepusa rosie.
Ciuma simbolizeaza pedeapsa divina; e tratata sub aspect mistic ideea raului general care ia proportii apocaliptice: oamenii se simt vinovati, pedepsiti.
In situatii de anormalitate exista intotdeauna fiinte exaltate cu inclinatii profetice, care leaga esenta catastrofei de pedeapsa pentru a tine starea psihologica tensionata.
Pe zi ce trece creste numarul victimelor. Rieux ajunge sa faca statistici zilnice, nu saptamanale, astfel incat numarul victimelor sa para mai mic.
Actiunea romanului se bazeaza pe insemnarile lui Tarrou. Memorabila ramane pentru el ziua in care Rieux a acceptat infiintarea unor echipe sanitare voluntare, a caror organizare i-a incredintat-o.
Rambert, care incearca sa plece clandestin din Oran cere si el sa faca parte din aceste echipe. Oamenii extenuati asteptau imbolnavirea si moartea ca pe o salvare. Si preotul se inroleaza in aceasta actiune.
In decembrie-ianuarie epidemia scade in intensitate, insa Tarrou moare datorita ciumei.
Portile orasului se deschid, iubita lui Rambert vine in oras, iar Rieux ramane sa rataceasca pe strazi reflectand asupra puterii invincibile a vietii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu