joi, 30 septembrie 2010

fugit ireparabile tempus

-scurgerea ireversibila a timpului-

Uneori simt ca viata a trecut mult prea repede pe langa mine, si nu am reusit sa-mi construiesc un viitor.

Alteori simt ca mai am atat de multe de trait si experimentat si invatat incat imi vine sa plec in lume pentru a descoperii Universul.

Am momente cand ma asez in pat cu o carte buna si parca am castigat timp in acel moment. Am trait o viata.

Desi timpul zboara foarte repede, personajele cartii m-au purtat intr-o alta lume, in lumea lor, si este ca si cum am traversat mari, tari, ani si am fost acolo si am participat la desfasurarea actiunii. Cred ca este una dintre cele mai frumoase experiente de viata: sa te pierzi in povestea cuiva, sa traiesti citind o carte, sa nu simti cum se scurge timpul.

Iubesc clepsidrele, si raman fascinata uneori in magazine cand vad cum se scurge nisipul intr-o clepsidra, si totodata timpul meu.

Eminescu a adus in multe din poeziile sale tristetea profunda a trecerii timpului, si nostalgia anilor trecuti, melancolia fostelor iubiri, dorul de copilarie si natura.

Din pacate, nu putem intoarce timpul nici macar cu o secunda.

Asadar, timpul trece, si nu putem face nimic in acest sens. Tot ceea ce ne sta in putere este sa invatam cat mai multe, atat din experientele traite de noi, cat si din cele traite de altii. Trebuie sa ne bucuram de viata, si de fiecare moment, sa nu regretam nimic din ceea ce am facut sau nu am facut.

Si atunci probabil - mai mult ca sigur, ca timpul nostru care se scurge va fi minunat. Ireversibil, dar frumos.

Niciun comentariu: