marți, 19 februarie 2008

PACATELE MELE VOR TRECE IN UITARE, DAR...IUBIREA MEA...NU MOARE

Duminica la opera am vazut foarte multi tineri, si lucrul asta m-a bucurat multJ
Oare piesa i-a determinat sa vina, sau dorinta de a regasi linistea, frumusetea, arta...
Opera in 4 acte MANON LESCAUT de Giacomo Puccini, dupa fermecatorul roman al abatelui A.-F. Prevost.
Subiectul: iubirea nefericita.
Piesa relateaza banala, insa dureroasa tragedie a doi tineri care se iubesc; si care nu sunt fericiti.
De ce in orice opera iubirea care este atat de frumos relatata se dovedeste ori a fi una nefericita, incheindu-se tragic(moartea unuia dintre indragostiti); ori nu este impartasita; ori este imposibila(exemplul telenovelelor-desi majoritatea acestora au un final fericit)...?
De ce intotdeauna alaturi de un lucru frumos, cum este iubirea, trebuie sa stea durerea?
Este un fel de plata a pacatului;
dar oare pacatul este acela de a iubi si a fi fericit?...
de ce nu te poti bucura pururea de acel lucru maret care apare in viata ta;
de acel sentiment placut de a iubi si a fi iubit...?
totusi... ceea ce simti si ceea ce ai ramane in suflet;
durerea, nefericirea nu poate sa iti ia si “amintirea” (sa-i spunem asa);
insa iti rapeste bucuria trairii acelui moment...de ce?...
nu de ce exista tristete, caci oriunde este bine trebuie sa fie si rau ; insa de ce vine aceasta tristete atat de devreme...
nici nu capeti bine fericirea ca iti si este luata....

Un comentariu:

Anonim spunea...

si am konstata ka atunci cand esti fericit de ceva,,,exista totusi , ceva, undeva, care te intristeaza,,,asa este viata se pare,,,o fata frumoasa,,,si o fata trista,,,nu putem trai toti intr.o armonie si veselie... armonie,,,atunci nu ar mai fi viata,,,ar fi rai,,,am ajunge la haos, kulmea, nu?